Discuția despre inteligență artificială este prea des redusă la productivitate. Întrebăm ce poate automatiza și cât timp ne economisește, dar mai rar ce fel de gust promovează și ce obiceiuri sociale produce.
Orice tehnologie care ne schimbă limbajul, imaginile și felul în care luăm decizii devine cultură. Asta înseamnă că nu doar inginerii au un cuvânt de spus. Avem nevoie de artiști, educatori, sociologi și comunități care să participe la definirea normelor.
În intimitate, trecerea de la harta dorinței la harta supravegherii arată cât de repede o interfață devine normă socială.
Întrebarea utilă nu este dacă tehnologia va deveni umană. Este dacă noi vom rămâne suficient de umani în modul în care o alegem, o folosim și o refuzăm.
